Violența în familie: drepturi și măsuri de protecție
Violența în familie afectează toate categoriile sociale. Nu face distincție între venituri, educație, profesie sau statut social. De cele mai multe ori, nu este legată direct de bani sau educație, ci mai degrabă de o cultură care acceptă violența, de istorii familiale, de abuz, de consumul de alcool și droguri, precum și de probleme de sănătate mintală și stres intens.
Formele de agresiune pot fi diverse (fizică, psihologică, sexuală, economică, verbală sau prin controlul comportamentului) și pot apărea în familii bogate, de clasă mijlocie sau în medii defavorizate.
În rândul persoanelor cu resurse, abuzul poate fi mai bine ascuns (rușine, imagine publică), iar victimele pot părea la exterior că au totul; în grupurile sărace, lipsa resurselor face mai dificilă părăsirea unei relații abuzive.
Dacă vă aflați într‑o astfel de situație, este important să știți că legea vă oferă instrumente reale de protecție.
Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, prevede măsuri imediate și pe termen lung pentru protecția victimei.
În paralel, multe acte de violență în familie constituie infracțiuni în sensul Codului penal, cum ar fi lovire și alte violențe prevăzută de art. 193 C. pen., vătămare corporală prevăzută de art. 196 C.pen., amenințare prevăzută de art. 206 C. pen., hărțuire prev de art. 208 C. pen, etc.
Rețineți că:
Dacă v-ați hotărât să vă împăcați și să retrageți cererea pentru emiterea ordinului de protecție, aveți în vedere că, conform art. 45 din Legea 217/2003, contestarea ordinului se poate face doar în termen de 3 zile. Termenul începe din ziua pronunțării (dacă ați fost citat/ă) sau din ziua comunicării (dacă nu ați fost citat/ă). După expirarea celor 3 zile, calea de atac nu mai poate fi exercitată; instanţa va constata din oficiu decăderea din dreptul de a formula apel.
Dacă ați formulat o plângere penală pentru violența în familie (art. 199 C. pen.) împotriva agresorului la poliție sau la parchet, și urmăriți să vă retrageți plângerea, respectiv împăcați, trebuie să știți că nu mai aveți această posibilitate de a vă retrage plângerea penală. Aceasta înseamnă că cercetarea penală va continua, iar agresorul, în cazul în care a fost arestat, nu va fi eliberat în urma retragerii plângerii penale. Conform art. 158 alin. (5) din Codul penal, ”în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 193 și art. 196, săvârșite împotriva unui membru de familie, retragerea plângerii penale nu produce efecte.
În plus, poliția și parchetul pot începe cercetarea penală din oficiu (fără ca victima să depună mai întâi o plângere), în special când este vorba de acte de violență grave sau când autoritățile au date că a fost pusă în pericol integritatea fizică sau sexuală a unei persoane.
Este esențial să înțelegeți că, o astfel de decizie poate avea implicații serioase nu doar pentru agresor, ci și pentru victimă.
Ce înseamnă din oficiu?
– „Din oficiu” înseamnă că poliția sau parchetul pot începe cercetarea pe baza informațiilor pe care le primesc (apel la 112, vecini, sesizare de la medic, serviciu social, ONG, etc.), fără ca victima să depună o plângere scrisă.
– Majoritatea faptelor ce se produc prin violență (loviri, vătămări, amenințări grave, hărțuire repetată, etc.) sunt urmărite de drept de organele de urmărire penală, adică pot fi cercetate și trase la răspundere chiar dacă victima nu dorește inițial urmărirea penală.
Măsuri de protecție care pot fi dispuse imediat de poliție sau instanță:
– ordin provizoriu de protecție emis de poliție și/sau ordin de protecție emis de instanță;â
– evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună, chiar dacă este proprietar;
– reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința familiei;
– limitarea dreptului de folosință al pârâtului asupra locuinței sau a unei părți din locuință;
– obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, copii sau alte rude;
– interdicția de contact prin orice mijloace cu victima (telefonic, prin terți, etc.) și interdicții de deplasare în zone frecventate de aceasta;
– obligarea agresorului la predarea armelor (dacă deține așa ceva);
– stabilirea reședinței copiilor minori și măsuri provizorii privind exercitarea drepturilor părintești;
– obligarea pârâtului la suportarea chiriei/întreținerii pentru locuința temporară a victimei, dacă este cazul.