Ce este o plângere penală?

Plângerea penală  este un demers legal prin care victima unei presupuse infracțiuni își arată dorința de a obține dreptate  și de a aduce autorul în fața instanței  penale. Este important ca plângerea să fie redactată cu atenție și să conțină informații relevante, pentru a facilita ancheta și pentru a spori șansele de obținere a unei soluții corecte și juste în cadrul sistemului de justiție.

Cine poate formula o plângere penală?

Plângerea penală poate fi formulată atât în scris (de mână sau redactată la calculator) și semnată, dar și verbal de persoană care se consideră a fi victima unei infracțiuni.

De asemenea, plângerea penală poate fi formulată atât de avocatul sau reprezentantul legal al persoanei vătămate, cât și de copilul major sau soțul persoanei vătămate.

Cum formulez o plângere penală?

În cuprinsul plângerii penale, persoana vătămată trebuie să furnizeze organului de urmărire penală (Poliție sau Parchet) datele sale de identitate  (nume, prenume, domiciliul/adresă de corespondență, CNP, telefon. e-mail), precum și informațiile,  detaliate despre  săvârșirea presupusei infracțiuni. Iar dacă este cazul și cunoaște, să furnizeze organului de urmărire penală inclusiv prejudiciul suferit.  De asemenea, dacă cunoaște, persoana vătămată trebuie să comunice organului de urmărire penală, datele de identificare sau semnalmentele presupusului autor, precum și orice alte informații relevante pentru a putea fi identificat.

Tragerea la răspunderea penală a unei persoane ce se face vinovate de săvârșirea unei infracțiuni poate fi realizată atât prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cât și prin formularea unui denunț  sau din oficiu.

Cine este competent să cerceteze infracțiunea?

Competența organului de urmărire penală în vederea soluționării plângerii penale este dată de:

– locul săvârșirii faptei
– locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
– locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;
– locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Când niciunul dintre locurile prevăzute mai sus nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe organe de urmărire penală, competenta revine instanței mai întâi sesizate.